/ˈtuːbɑ/, [ˈt̪uːbɑ̝]
AlkuperäFrom Swedish tuba, from Latin tuba.
- tuba
- colloquialnonsense, crap (especially in the partitive singular)
Muodottuuba(nominative, singular) · tuubat(nominative, plural) · tuuba(accusative, nominative, singular) · tuubat(accusative, nominative, plural) · tuuban(accusative, genitive, singular) · tuubat(accusative, genitive, plural) · tuuban(genitive, singular) · tuubien(genitive, plural) · tuubain(genitive, plural, rare) · tuubaa(partitive, singular) · tuubia(partitive, plural) · tuubassa(inessive, singular) · tuubissa(inessive, plural) · tuubasta(elative, singular) · tuubista(elative, plural) · tuubaan(illative, singular) · tuubiin(illative, plural) · tuuballa(adessive, singular) · tuubilla(adessive, plural) · tuubalta(ablative, singular)