/ˈʋei̯ʋi/, [ˈʋe̞i̯ʋi]
OriginBorrowed from dialectal Swedish veiv (compare standard Swedish vev (“crank”)).
Formsveivi(nominative, singular) · veivit(nominative, plural) · veivi(accusative, nominative, singular) · veivit(accusative, nominative, plural) · veivin(accusative, genitive, singular) · veivit(accusative, genitive, plural) · veivin(genitive, singular) · veivien(genitive, plural) · veiviä(partitive, singular) · veivejä(partitive, plural) · veivissä(inessive, singular) · veiveissä(inessive, plural) · veivistä(elative, singular) · veiveistä(elative, plural) · veiviin(illative, singular) · veiveihin(illative, plural) · veivillä(adessive, singular) · veiveillä(adessive, plural) · veiviltä(ablative, singular) · veiveiltä(ablative, plural)