[ˈɔcɔɾi]
- nonstandard, transitiveto blind
Formsоќори third-singular present or(canonical, perfective) · oḱori(romanization) · оќорел(imperfect, masculine) · оќорил(aorist, masculine) · оќорен(adjectival, aorist, participle) · оќорела(feminine, imperfect) · оќорила(aorist, feminine) · оќорело(imperfect, neuter) · оќорило(aorist, neuter) · оќореле(imperfect, plural) · оќориле(aorist, plural) · оќорено(aorist, participle, perfect) · оќорам(first-person, present, singular) · оќорев(first-person, imperfect, singular) · оќорив(aorist, first-person, singular) · -(aorist, first-person, imperative, singular) · оќориш(present, second-person, singular) · оќореше(imperfect, second-person, singular) · оќори(aorist, second-person, singular) · оќори(aorist, imperative, second-person, singular)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0