[ˈupaɟa]
- intransitiveto burst in, barge in
Formsупаѓа third-singular present or(canonical, imperfective) · upaǵa(romanization) · упадне(perfective) · упаѓал(imperfect, masculine) · -(aorist, masculine) · упаѓала(feminine, imperfect) · -(aorist, feminine) · упаѓајќи(adverbial, aorist, participle) · упаѓало(imperfect, neuter) · -(aorist, neuter) · упаѓање(aorist, noun-from-verb) · упаѓале(imperfect, plural) · -(aorist, plural) · упаѓано(aorist, participle, perfect) · упаѓам(first-person, present, singular) · упаѓав(first-person, imperfect, singular) · -(aorist, first-person, singular) · -(aorist, first-person, imperative, singular) · упаѓаш(present, second-person, singular) · упаѓаше(imperfect, second-person, singular)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0