/pɐ.ˈɾaɾ/, /pɐ.ˈɾa/, /p6."4a4/, /p6."4a/
OrigemDo latim paro⁽ˡᵃ⁾, pelo seu infinitivo de parare.
- interromper um movimento ou uma ação
- encerrar-se, chegar ao final
Formasparando(gerund) · parado(participle) · paro(singular, first-person, indicative, present) · paras(singular, second-person, indicative, present) · para(singular, third-person, indicative, present) · paramos(plural, first-person, indicative, present) · parais(plural, second-person, indicative, present) · param(plural, third-person, indicative, present) · parava(singular, first-person, indicative, past, continuative) · paravas(singular, second-person, indicative, past, continuative) · parava(singular, third-person, indicative, past, continuative) · parávamos(plural, first-person, indicative, past, continuative) · paráveis(plural, second-person, indicative, past, continuative) · paravam(plural, third-person, indicative, past, continuative) · parei(singular, first-person, indicative, past) · paraste(singular, second-person, indicative, past) · parou(singular, third-person, indicative, past) · paramos(plural, first-person, indicative, past) · parámos(plural, first-person, indicative, past) · parastes(plural, second-person, indicative, past)