/uɾ.ˈʒiɾ/
OrigemDo latim urgeo⁽ˡᵃ⁾.
- perseguir com proximidade
- impelir
- comprimir
- estar iminente
- ser urgente
- instar
Formasurgindo(gerund) · urgido(participle) · urjo(singular, first-person, indicative, present) · urges(singular, second-person, indicative, present) · urge(singular, third-person, indicative, present) · urgimos(plural, first-person, indicative, present) · urgis(plural, second-person, indicative, present) · urgem(plural, third-person, indicative, present) · urgia(singular, first-person, indicative, past, continuative) · urgias(singular, second-person, indicative, past, continuative) · urgia(singular, third-person, indicative, past, continuative) · urgíamos(plural, first-person, indicative, past, continuative) · urgíeis(plural, second-person, indicative, past, continuative) · urgiam(plural, third-person, indicative, past, continuative) · urgi(singular, first-person, indicative, past) · urgiste(singular, second-person, indicative, past) · urgiu(singular, third-person, indicative, past) · urgimos(plural, first-person, indicative, past) · urgistes(plural, second-person, indicative, past) · urgiram(plural, third-person, indicative, past)